expoziţie · Godot Galéria
drMáriás
drMáriás: Ördögöt a falra!
În dimensiune mai mare
Breivik, ca imagine de țară
100x80, acril, tapișă, 2015
Diavol pe perete!
drMáriás expoziţia dublă
Ericsson Galeria
Deschidere: pe data de 3 din septembrie, la 16 ore.
Deschide: Gábor Tóth, artă vizuală completă
Vizibil: de luni până vineri, între orele 8 și 17, până la 15.
Titlu: 1097 Bp., Könyves Kálmán krt. 11/b
Galeria Godot
Deschidere: la data de 3 septembrie, 20
Deschide: Fábry Sándor, umorist, colecționar de artă.
Vizibil: până la 7 octombrie, de marți până vineri de la 9 la 14, și sâmbătă între orele 10 și 13.
Adresă: 1114 Bp., Bartók Béla út 11-13.
În dimensiune mai mare
În atelierul lui Trebitsch Ignác Vlaminck
100x80, acril, tapișă, 2015
La expoziție vor fi vizibile ultimele picturi ale dr. Máriás și lucrările sale de hârtie de dimensiuni mici. Din materialele expoziției va fi realizat un catalog, care va fi disponibil gratuit în cantitate limitată la locul evenimentului.
În dimensiune mai mare
Canibalismul învăţat la Universitatea Issei Sagawa
29 × 21, tehnică mixtă, hârtie, 2015
„Ne printează diavolul pe zid, pentru că se va arăta, spune proverbul. Dar pe scurt, oamenii nu cred în el, pentru că iubesc să‑i dea diavolului pe zid. Trecute, genocid, colaps economic, boală, terorism, potop, și încă mii de probleme, vizionează deseori cu scopul de a‑l influența pe ceilalți după vetă personală. Iar politicașii, jurnaliști, analiști economici, predicatorii, psihiatrii, scriitorii, dramaturgii, menținătorii ordinii, avocații, profesori și alţii pe un note că îi pictează, că iubeşte şi că ioa vor plăti pentru asta.
Este problemă că îngerul războiului apare în cele din urmă. Când am vrut cel mai puțin să ne așteptăm, să credem, că există la rândul lui cu adevărat. Când se întâmplă asta, și încercăm cu frică să solicităm ajutor pentru a vorbi despre el cu cineva, nimeni nu mai crede până la urmă, pentru că în sine el a devenit la acea etapă, înlocuit de benzaturi pe pereţi, făcându‑se atât de sfâşietoare, colourate, variate şi înfricoșătoare încât nu mai reușeam să recunoaștem chiar un cadru în orice iluminat; mai ales pentru că, de multe ori, se întâmplă de pe un la care nici nu ne dorind s-ar spune că a fost unei nepiși; acel care? Com (Note: The input text seems incomplete; it ends abruptly. The translation reflects the incomplete nature of the source.)
drMáriás în această ocazie explorează tema răului. Cum reușim, sau nu, să recunoaștem fața răului. În primul rând, dacă aceasta are o față. Pentru că există, cineva are documente despre el, pentru că societatea l-a etichetat așa, și există și unii pentru care, în ciuda tuturor păcatelor lor minere, îl sărbătoriți ca pe un mare erou. Există cei implicați în pedepse, iar după pedeapsă și trecerea lor, eșuate. Există și câștigători, care scapează de pedeapsă și devin taptane ale imaginii dorite, în fericire, confort și bunăstare minunată.
În dimensiune mai mare
în studioul lui Matisse al Gizi Repülő
29 × 21, tehnică mixtă, hârtie, 2015
DrMáriás alege, peste atacatorii săi simpli, hoții, contopitorii și jucătorii care s-au înălțat la statut de eroi, până la cei mai gravați serialiști și teroriști, femei și bărbați, pentru subiectele new-creation a lui, pe care le plasează, așa cum obișnuiește, într-un atelier al unui artist renumit, pentru ca frumusețea artei să se confrunte cu reaședința realității1. Decizia de a reprezenta personajele referindu-se la limbajul artistic al artistului sau la circumstanțele de viață necesită un joc de contrast și paralelă, care este interesant pentru că arta și lumi de infracțiune nu sunt întotdeauna departe una de cealaltă. Căci arta, de multe ori, trecând peste frumosul inocent, se îndreaptă spre vrăjomirea, agresiunea, deșertarea, manipularea și drumul dureros al corupției, în timp ce uneori chiar cei mai răi infractori au un gust bun, o opinii fascinantă și informată despre artă și chiar colecție de lucrări valoroase și de înaltă calitate.
Intră în atelierul lui drMáriás și pornește într-o călătorie în care arta împarte adevărul în mod jucăuș, astfel încât, în timp ce ne confruntăm cu atrocitățile lumii, să reușim să le depășim. Aceste umbre pictate de-a lungul pereților sunt aici pentru că, trecând prin experiența fuzierii, ne facem capabili să prelucrăm în interiorul nostru răul, să-l învingem și, cel mai bine, să îl facem chiar să râdă de la susținut. Răul nu are o singură față, ci multe, și niciuna dintre ele nu este univocă și nici dorită în mod absolut. Ele există și în noi și așteaptă doar să fie puse în scenă în momentul potrivit.
Aceste imagini tăresc cornul pentru o vreme.
În dimensiune mai mare
În studio‑ul lui Pândy András David Hockney.
100×80. acril, pânză, 2015
artişti expuși
Exhibition images
3 images · Select to enlarge