Szurcsik József

Descărcare în dimensiuni de tipar

Galeria Godot vă invită cu respect

József Szurcsik

Opusculum – Întâlnirea lumilor / Obiecte pictate, sculpturi

la inaugurarea expoziției titul

pe 2008 martie a 14 la 20.

Deschide: Nagy T. Katalin, istorică a artei

Colaborează: Uzgin Üver (band)

Vizibil: martie 10 - 29-până

Descărcare în dimensiuni de tipar

În expoziția curentă putem vedea sculpturi și poze rotative. Fiecare lucrare, adică opusculum, este un mic bomboană de artă în care artistul experimentează cu interpretarea spațiului. Sculpturile din fier și oțel, frământate, sudate și desenate prin sudură, au fost realizate în 2006 și în 2007. Fețele ascunse între suprafețe și straturi de teren sunt lucrări care ridică noi puncte de vedere asupra situațiilor de viață, relațiilor și ascunsului, asemenea desenelor și picturilor compresate în forma robustă. Caracteristică a pozelor rotative este compoziția cu mai multe perspective. În realizarea lucrărilor, provocarea majoră a fost modificarea creată prin rotire, care dă naștere unei noi relații între elementele vizuale.

Descărcare în dimensiuni de tipar

Cariera lui Szurcsik József a 80‑as anii al doilea semn. 1985‑ul a terminat Școala Superioră de Arte Plastice Maghiară, iar în 1988‑ul a continuat studiile artistice. În acea perioadă arta nouă era deja considerată un sacrificiu, iar tinerii – GalluszGyöngyi, KótaiTamás, SzíjKamilla etc. – au început să lucreze în stilul mai aspru, de nou concepție, oarecum minimalist. În aceleași momente a apărut și grupul „kék acélosok” (KunglGyörgy, KicsinyBalázs etc.) care ironizau asupra autoritarului. Szurcsik însă a ales alt drum. Lucrările sale timpurii, oarecum critice la adresa societății, pot fi asociate mai mult cu noul obiectivist, dar diferența constă în faptul că în timp ce primii au demitizat, obiectivizat temele, Szurcsik le-a mitizat. Pietrele monumentale, templele, expozitele lui emanau un etern, iar latitudinea lor era întruchipată de un amplu myt, așa cum se poate observa și în lucrările lui GaálJózsef din câțiva ani în urmă. Se menționează nu a întâmplare că, privind monumentele monumentale de la Motu, se referă la arta egipteană, deoarece chiar și însuși graficul pictor face referire la aceasta: „… îmi place într-adevăr arta egipteană. Pentru mine reprezintă apogeul. Îmi plac formele simplificate frumos… Gânditor, ce poate fi acolo care menține lucrurile de-a lungul a mii de ani? Ei bine, puterea. Și systeme societale, sistemele politice păstrează lucrurile. Dar unde este rolul individului? Pentru că în 20‑ul secol, eu încă mă trezesc cu conștientizarea că INDIVIDUL! Moda însă definescerea și mișcările noastre. Toată lumea trebuie să aibă aceeași pereche de pantaloni, și pornim treptat să ne pierdem singularitatea.” În mijlocul, în 90‑ul a anilor, în al doilea semn, a devenit demn de atenție; lui atâta vreme cu capete într-un profil semidrept, foarte precis, a pictat și desenat capete, dar nu literal, ci prin obiecte, carton, pești, îi modela. În 1995‑ul galerie Művésztelep din Szentendre, pe doamna zece și două picturi, și același număr de desene, a reprezentat ochi de pește umani, un an mai târziu la galeria Vigadó au privit curentele umane cu fețe de pești, de acum protejate cu spinal, unde erau atât obiecte, cât și figuri arhaice într-un profil atras de mediu. În 1997‑ul, a pictat motoare bine definite, creste tăiată, aloni ca niște aripi, cu un fundal colorat – albastru, verde, roșu – așternute, în unele peșteri peții „Féltékenykés, 1997”. După aceste devierea aparentă, s-a întors la capete într-un profil și care, foarte devreme, se ţine în spirală, în coloană roată, sau de fapt se de-mobiţionează de pe o galeata, 1997‑ul prin începerea de pe un talent cromatizat și frânt a picta vechĭ pe imagini plastice (Nagy titokőrzői, 1997).

Lajos Lóska

Expoziția face parte din programul Festivalului de primăvară din Budapeste.

Vizibil de marţi până vineri între 10 şi 18, în sâmbătă între 10 şi 13.