Kopasz Tamás

Cu respect vă invităm la deschiderea expoziției „Kopasz Tamás …reneszánsz…” pe data de 2001 septembrie 26‑an, la ora 20. Deschiderea este prevăzută prin prezența istoricului de arte Majoros Valéria Vanília.

Aniul trecut, laureatul din competiție Munkácsy, Tamás Kopasz, a deschis expoziția „Renaissance…”, care este, într-o oarecare măsură, un rezumat al lucrărilor sale din anii „ochize” marcate printr-o pasiune intensă, plină de vibrații, și a anilor „nouăzeci”, în care apar opere recunoscute pentru trăgerea emoțională redusă și pentru o abordare a materialelor și a prezentării numită, în mod simil, nemânolescă.

Etapele creative formează un întreg unit, separabile clar atât în temă, cât și în alegerea materialelor. Primele sale lucrări semnificative, „Imaginile iubite” (1986), din suprafețe brute, decompuse, sugerează lupta cu materialul și lupta „sălbatică” din temă. Subsequent cycle-urile (Epoca Aurie, Epoca Bronzei, Epoca Argintului 1986-88) sunt, în tratamentele suprafeței, modalitățile de pictură și alegerile materialului, caracterizate de înfrănire, simplicitatea „primitivă” și nostalgia pentru lumea Arcație.

După “Rézkor”, Kopasz s-a întors la materialele cu suprafață rugoasă, iar în seria „Ornamentikák” spațialitatea a devenit centrală, iar stilul său de reprezentare a rămas lipsit de emoție. În „Pajzsok” și în imaginile de tip „Nőnemű‑képek” caracterul principal este gestul provocator al imaginii, dar și apariția tehnicii de tăiere, crearea de lucrări tridimensionale prin deformarea imaginii, suprafețe relief, precum și planuri deschise prin tăiere. Unele dintre epocile sale din anii novăiași (Rolló, Papírképek) sunt, pe de o parte, marcate de tehnici complexe, iar pe de altă parte (Felhők, Tájképek) de pigment care alternează aceste elemente, și o revenire la formele grele, reci și la o prezentare fără pasiune, iar cerul de vopsea pe metal. Numărul de exponere deschis în data 26 din septembrie se concentrează, așa cum este importantă o mare parte a lucrărilor lui Kopasz, ne‐idealizată, ci mai degrabă „prezentarea materială, vizuală a emoțiilor interne, gândurilor”.

Fiecare tablou și sculptură expusă este un element al propriului său șir, sculpturile fiind construite din trimi în grupuri de trei. Continuările fotografiilor sunt din expoziția „..révület..”, iar sculpturile din oțel și ghips sunt oarecum „plasmările” plastice ale picturilor. În acestea se regăsesc totuși aceleași trepte de bază: forma îndoită, cercul, sau forma sferică, care diferențiază această lucrare de modelele longitudinale ale sculpturilor anterioare. Cercul și sfera sunt în mod tradițional simboluri ale formei perfecte; la Tamás Kopasz, însă, sunt mai degrabă semnificația încapsulării, a gestului „închis în coș”, a gândului simbolic. Unele dintre sculpturile asimetric-neparţite și incomplete, în formă de cerc, exprimă ușor stare de embrio, o tensiune aplazată, în furia de luptă, în care ființa care începe viaţa nu mai se simte în siguranţă, fie din lipsa formei închise, fie din cauza reţelelor tulburi datec iată asupra ei.

Statuele ne amintește de cascăle folosite în luptă. În trecut s-a folosit și plastică de oțel asemănătoare cu scutul, care – așa cum –cum CASCA în luptă – de obicei nu este un instrument de atac, ci un mijloc de apărare, protejând persoana care se ascunde în spatele scutului.

Splititudinea caracterizează sculpturile și opoziția contrariilor:, de o parte, apărarea împotriva luptei „în interiorul portalului” și opoziția dintre lupta în interior şi cea de în afara portalului, iar de cealaltă parte, dualitatea materialelor, fier și ghips, ridicând contrastul dintre soliditate și fragilitate, între fermitate şi moale‑tăgă.

Operele expuse, prin urmare, reprezintă cu adevărat sinteze a creației anterioare, balance ale forțelor inegale dintre pasiune și rezistență.

Expoziția poate fi vizitată 2001 până în octombrie 26.