Erdélyi Gábor

Erdélyi Gábor

Cercuri‑cercuri

Inaugurarea: 2015 în ianuarie, la 7-ul 20.

Deschide: Tóth Árpád, Galeria Neon

Vizibil: până în februarie 7 are ore de funcționare de luni și marti până vineri între 9 și 14, sâmâ­pas între 10 și 13 ore.

în dimensiune mai mare

ZSM Atunci, de fapt, te va ocupa din când în când același lucru.

Poate fi mai important ce îl preocupă pe gazdă când își urmărește imaginile mele… Cum

Am făcut pasul inițial în arta vizuală când am creat o lume picturală. Aceasta vorbește, iar eu nu mai am niciun cuvânt. În luna următoare subiectul meu nu mai contează, așadar în acest aspect este practic irelevant ce mă preocupă. Dar nu vreau să scap de întrebarea ta. Indiferent de forma gândului, acesta devine mulțumit și se reunifică, apoi se forțează și se oprește. Se transformă într-o instantă. Imaginea nu spune nimic dincolo de faptul că voi folosi spațiul ca bază. Spațiul este un pachet, iar în pachet este tema, motivul, povestea și altele. Totul este împreună, pentru că nimic nu este evidențiat separat, întreaga „Grădina zoologică a lui Dumnezeu” este inclusă în imagine.

ZSM Poți spune ceva despre expresia picturilor tale…

Totul egale, indiferent dacă vorbesc de spațiul interior al picturii, de spațiul meu, de untul din frigider sau de spațiul gândurilor noastre, într-o perspectivă mai amplă totul este același. Orice datorează fiecarei săi discuții transpire în spațiul lumii noastre. Întrebare esențială este cum să putem taia granițele, sau cum să trăim această schimbare. Această temă fiind abordată prin picturile mele…

ZSM A văd țesături gri aliniate pe pereți în liniștea fără zgomot, însă adevărata surpriză nu este pe „fața” tavolelor, ci pe marginea lor.

Să simplific: dacă cercetarea mea vizează un „ceva necunoscut”, începe prin a-i da nume spațiului nostru de viață. Îl vedem în principal clar și din el obținem practic majoritatea. Este încurajator, dar și dramatic. Dar să joc puțin și să așplăm cu altă comparație: taberele mele recente sunt ca celofanele care acoperă conservurile bunicilor noștri, acoperite cu cauciucuri de diferite culori trânțate la margini. Dacă tragem cu cauciucul celofanul incomplet din țeava de sticlă, totul seamănă. Și cele două sunt în relație simbiotică una cu cealaltă. Dacă am fi să redau totul în limbaj vizual, aș spune că spațiul este egal cu celofanele, iar cunoașterea noastră, bârfurile și capacitatea de a valida lecoresc cu cauciucurile colorate.

(extragere din interviu)

Zsikla Mónika: Erdélyi Gábor și tâmântârea de margine

Flash Art – ediție maghiară, vol. II, 1, nr. 2013, ianuar‑februarie

http://erdelyigabor.com/kepek/ErdelyiGabor_FlashArt_interju_repro_x.pdf

în dimensiune mai mare