A. Nagy Gábor

Este o persoană care colecționează timbre, acril, canvase, 100 x 140 2008

Galeria Godot vă invită cu drag.

A. Nagy Gábor

Gramatica Glamourului

cursului intitulat...

Deschidere: 2008. noiembrie 5. 20 ore

Galeria Godot a prezentat în 2002 și 2004 picturile lui A. Nagy Gábor realizate cu metoda „pictură comprimată”: pictorul împarte propriile fotografii și imaginile găsite în reviste sau pe internet, asemănător creației digitale, în cădotsuite mici de imagine, lăsând privitorului să genereze efectul prin privirea și imaginația sa.

A. Nagy Gábor picturile îi combină fără restricții elementele stilului clasic, pentru că amestecul optic de culori poate însemna chiar impresionism, iar problema rasterului se regăsește în pictura abstractă geometrică a anilor 60 și 70. Alegerea subiectului poate face de la pop‑art. În imagini frământările experienței subiective și ale lumii impersonale se dizolvă în abandonul reprezentării, în nararea descompusă, în vârfia gălbenușului colorat al micilor pătrate. Deoarece recunoașterea detaliilor din reprezentare necesită, adesea, un efort suplimentar, A. Nagy Gábor deschide spațiul pentru imaginația creativă a privitorului, încurajând subtil implicarea prostului proces creează. În acest mod interactiv creația lui devine completă alături de imaginile amintirilor personale ale privitorului. Această completate, glamourul, care să se potrivească perfect de la distanță, de atunci, când se privește din apropiere, căde ca un adevărat spectacol de lumină.

MMS II. acril, pânză, 70x100 2003

MMS III. acril, pânză, 70x100 2003

A. Nagy Gábor recent pictează literă cu lită. Fragmentele texte găsite, ale literelor colorate, formează o structură de mozaic rafinat care devine pictură. În opera sa din 2005, artistul de la Berlin se referă cu afecțiune la modelele preferate din istoria artei din secolul al XX-lea, precum lucrările lui Georg Grosz, Otto Dix, Max Beckmann, Paul Delvaux, Joseph Kossuth, Sigmar Polke.

The Bare Minimum acril, pânză, 100x140 2008

În galeria noastră, cea mai recentă serie de picturi prezentată acum ia punctul de plecare din eposa filmică legendara a lui Rainer Werner Fassbinder, epuza „Berlin Alexanderplatz”, care expune bine și în limba originală, o analiză a paralelismului politic, social și economic dintre Republica de la Weimar și zilele noastre. Motivul pentru care acest paralelism apare din ce în ce mai des în întreaga lume este că Republica de la Weimar (1918-1933) fiind una dintre cele mai contradicționale perioade din istoria Germaniei, poate fi, la rândul ei, și un model de criză a democrațiilor moderne. Chiar dacă la suprafață pare că totul este în regulă, după ce zburârea creativității artistice, viața socială și culturală vibrantă, și strălucirea lor se ascund și, de fapt, minciună, fețea și decadentă, histerie și lipsă de speranță.

Politicianul Gábor Nagy, critic al societății, folosește la capodopere, adeseori ironi indă, colaje realizate din elemente vizuale personalizate și fragmente de text extrase din legătura lor. Datorită efectului de fundal negru, culorile vii se intensifică, suprafețele săpunoase caracteristice și compozițiile, uneori prea încărcate, dau unele picturi unei forțe fizice reale. Împreună cu aceasta, interpretarea informațiilor textuale necesită efort mental crescut din cauza fragmentării, iar titlurile vizuale oferă sprijin. Cliché-urile se dezlănțuiesc prin legătura asociativă cu versuri repetitive; creatorul lasă găsirea acestei conexiuni imaginației privitorului.

De ce nu plec de aici? acril, pânză, 100x140 2008

A kiállítás november 29-ig tekinthető meg keddtől péntekig 10 és 18, szombaton 10 és 13 óra között.