Fajgerné Dudás Andrea

doamna Andrea Dudás de la Fajger

Fără FOMO (Frica de a pierde ceva)

Deschidere: 2021. Pe 21 octombrie la 18.

Deschide: Popovics Viktória, istoric de artă

Performanță: Fajgerné Dudás Andrea

Poate fi vizitat până la 13 în zilele de marți până pe vineri, între 10 și 14; sâmbătă, între 10 și 13.

„Selecţia temelor pentru picturile Fajgerné, scenariile performanţelor ei, se învârte în jurul temelor marginale ale existenţei feminine. (Parţial) îşi adopta rolurile tradiţionale de femeie (gestionează gospodăria, creşte copii), în timp ce, prin manifestările ei provocatoare, intimă şi tulburătoare, şi atitudinea care rupă tabusele, ameninţează continuu graniţele şi aruncă în sus cel de la banirola rolurilor tradiţionale de barbat‑femeie. O afirmaţie poate fi interpretată ca „auto‑portretului matern” (2016) – pictura ei în care se înfăţisează ca centură a mii de pene, prezentată ca şi „Sivaként” – femeia care, la fel, găteşte, alăptează, pictează şi citeşte literatura feministă. „Munca nevăzută” este o temă de multă durată pentru arta ei, prin care abordează natura sarcinilor neplătite de creșterea şi gospodărirea fizice realizate în mare parte de femei. Pentru ea, vopseaua şi corpul (corpul propriu) sunt ambele un spaţiu de proiecţie, prin care transmit mesaje sociale. „În timpul pandemiei, totul s-a prăbuşit în locuinţa, în sfera intimă – toate pragurile dintre munca și viaţa privată, închise cu închiderea instituţiilor, au dispărut.” Ca sălițăă şi scoliță, eu a trebuit să devin în acelaşi timp însculă, profesoară, proprietar‑acog?acoli?ţi cu multă muncă, şi dacă aveam energie, să pot crea. Pandemia nu numai că a dat femeilor înapoi în gospodărie, dar, în ultimul timp, am reuşit să facem dovada anilor în urma în egalitatea de gen. Am gândit că, în astfel de situaţiuni radicale, ce prind pe fiecare, eliberarea de presiunile exterioare, de așteptările exterioare și interne, de forţanţa continuă de performanţă. Dar dorinţa de a demonstra, și simţul de FOMO (frica că rămânem în afara lucrului) s-au amplificat, așteptările rămân acelaşi mod, pentru că există iluzia că, chiar sub pandemie, artiști nu fac altceva decât crează.” Examinarea „No FOMO” cuprinde femeia, mama și artistica care se ascunde în spatele sarcinilor domestice, care își întoarce spatele așteptărilor tradiţionale de gen, pentru a putea face (munca) creativă necesară carierei şi împlinirii. Gândurile ei se învârşesc în jurul picturii şi a problemelor sociale globale. Ea este o femeie albă, din clasa mijlocie, care trăieşte în Centrul‑De‑Est a Europei, conştiinţă de situaţia ei, comparativ cu Vestul, în urmă, dar, comparativ cu lumea a treia, are o viaţă fericită şi liniştită. Se află într-o stare intermediază "in between", la fel ca și pictura ei, care îşi găseşte poziţia între figurativ şi abstract, la noua serie pe care o are.“

Eveniment prieten cu copiii