Omul care a furat felia.
Endre își strângea strâns giubca și a ieșit prin poarta Institute-ului Godot. Când a ajuns pe stradă, o puternică bătaie de vânt i-a lovit fața. Endre s-a uitat în jur, dar nu a observat nimic altceva decât sacul de neicon care se legănau încet și umbrele care se trădea pe lângă tulpinile de lemn.
Sufăr, basta! – a strigat furios. – Cine a furat din nou felia?
Ala scăpatu-i imediat din cap că sistemul de ventilație al Academiei de Științe a Ungariei este recent suferintee de o foștăză.
Capcându-se, a salvează către clădirea antică. În curte, o scenă inedită se dezvăluie: foliele fenvărate dansau și se zbăteau, ca și cum o forță misterioasă le-ar mișca.
Endre aședese cu atenție și a scos ușor căciula, pusând-o pe jos. Auzise un zgomot adânc, ruginit, ca și cum ar fi fost zgomotul unui tren de aburi în poziție staționară. S-a ridicat și s-a îndreptat spre intrarea Academiei. Porțile dorite erau parțial deschise. Endre le-a forțat și a pășit într-o rușna, etaj inferioară. Mișcarea aerului devenea tot mai puternică. Era ca și cum o gât uriașă ar fi suferit aer din afara lumii.
Endre traversează cu rezistență holurile seci, scafăzește trepte, intră în adâncul criptei. Acolo găsește gardianul: un monstru de oțel gigantic, ciulpângând, agita aerul. Aceasta era sistemul de ventilație care, cu spatele său opac, absosea suflarea Academiei.
Trebuie oprit! - a strigat Endre și s-a uitat urgent în jur, căutând ceva ce îl-ar putea oarecum elimina pericolul.
În colțul camerei a privit la o cutie de minge veche cu material de tip „skótkockás”. A salt spre ea și, cu toată forța, a aruncat monstrul în gura lui. Cutia a intrat în galben, până când întregul sistem a încetat și s-a întunecat.
El a căzut, terse, în piață. Foliile și pungi cuibara pe sol. Vântul se liniștea, doar o ușoară frășiță îl simțea pe față.
Oh, suflet al domnului Széchenyi! - a jurat, eliberat în acea clipă, și a suflat aerul proaspăt cu o forță cu atât mai mare ca și cum ar fi respirat pentru prima dată.
De la acum, Endre a devenit „păzitorul” expoziției, ca și "Vă rog să scuipați, Domnule Széchenyi!" să poată devine o experiență de neuitat pentru toată lumea până la data 23 la Institutul Godot.
„Kérem, sóhajtson, Széchenyi Úr!” reprezintă un eveniment de istorie a artei de o semnificație majoră, care pune întrebări fundamentale privind dimensiunile metafizice ale existenței și ale artei.
Instalarea „Koronczi Endre” reprezintă vizualizarea în formă monumentală a mișcării aerului, cea mai fundamentală condiție existențială. Obiectul construit din sistemul de ventilație al clădirii Academiei Științelor Ungariei implementează ciclul etern care constituie fundamentul civilizației umane – respirația. Videourile, instalațiile și graficele expoziției explorează aspectele filozofice și existențiale ale mișcării aerului, subliniind frumusețea și semnificația unei condiții existențiale de bază.
Această expoziție profundă, care provoacă gândirea, reprezintă o oportunitate unică pentru iubitorii artei contemporane de a experimenta apariția artistică a elementului aerului.
Adresă: 1036 Budapest, strada Fényes Adolf 21
Autor: Laczkovich Borbála
